..

Pot spune cu sinceritate că încă mai ești în gândul meu, în mintea mea
Că îmi umblii prin fiecare coridor al sufletului
Nici o stradă nu a rămas neatinsă
De pașii tăi
Urma ta persistă pe zăpada ce s-a așternut de curând
Umbra ta apare de fiecare dată cu soarele
Răsăritul a fost întotdeauna departe.
Un apus amar . . .
Mă tulbură și îmi șterge privirea ,
Parfumul tău încă îmi amețește simțurile ,
Prezența ta îmi tremură corpul .
Uit de mine și de tot
Te văd numai pe tine
Un coridor în față , umblând de unul singur
Rătăcind printre gânduri .
Și știu că îmi pierd vremea . . .
Nu voi reuși să te prind
Pentru că ești în imaginația mea , gândurile și sufletul meu
Ai rămas captiv acolo
Ceva însă . . . mă trezește la realitate
Imi deschid ochii Și numai ești prezent ,
Alerg pe străzile de afară
Și începe să plouă .
Plouă atât de tare încât sufletul numai poate duce nimic
Numai poate duce durerea ,
Se spală amintiri Se pierd printre picăturile mari și reci . . .
Rămâne una . . . tu !
Vreau să uit dar mă pierd încercând
Sunt imună la tot
Nici lacrimile de aseară nu mă mai impresionează la mine
Intervine obișnuința și gândul că într`o zi îmi vei spune
“M’am întors, și nu voi mai pleca niciodată!”


Mi-e foarte foarte dor de tine .



22 decembrie 2010